O mașină este declarată daună totală atunci când nu mai poate fi reparată sau când reparația ar costa mai mult decât un anumit procent din valoarea ei reală la data accidentului. În acest caz, asigurătorul nu plătește reparația, ci o despăgubire calculată pornind de la valoarea de piață a mașinii. Din această sumă se scad, după caz, valoarea rămășițelor și franșiza prevăzută în poliță.
Când este declarată o mașină daună totală?
Dauna totală se declară fie când vehiculul este distrus fizic, fie când repararea lui nu mai are sens economic. Prima situație se numește, de obicei, daună totală tehnică: mașina arsă complet, deformată structural sau imposibil de adus în stare sigură de circulație. A doua este dauna totală economică, în care costul estimat al reparației depășește pragul procentual stabilit în condițiile de asigurare.
Pragul diferă de la un contract la altul, de aceea cifra exactă se citește în poliță. Furtul total al mașinii este tratat, în multe contracte CASCO, după reguli de calcul asemănătoare.
Ce este valoarea reală a mașinii la data evenimentului?
Valoarea reală este prețul pe care l-ar fi avut pe piață o mașină de același model, cu aceeași vechime, dotări și stare, chiar înainte de accident. Ea nu este prețul de achiziție și nici suma plătită la ultima revizie, ci rezultatul unei evaluări care ține seama de kilometraj, de uzură și de piața modelului respectiv.
Pentru că valoarea mașinilor scade în timp, despăgubirea pentru o mașină veche este mai mică decât se așteaptă de obicei proprietarul. Mecanismul este explicat pe larg în articolul despre deprecierea financiară a mașinii. Unele polițe CASCO stabilesc de la început o valoare agreată, iar în acest caz modul de calcul este cel scris în contract.
Cum se calculează despăgubirea pentru dauna totală?
Despăgubirea pentru dauna totală se obține, în linii mari, scăzând din valoarea reală a mașinii valoarea rămășițelor păstrate de proprietar și franșiza aplicabilă. Tabelul arată un exemplu de calcul, cu sume ilustrative.
| Element | Varianta A: rămășițele rămân la proprietar | Varianta B: rămășițele sunt predate asigurătorului |
|---|---|---|
| Valoarea reală a mașinii | 40.000 lei | 40.000 lei |
| Valoarea estimată a rămășițelor | −10.000 lei | nu se scade |
| Franșiza din poliță (exemplu) | −1.000 lei | −1.000 lei |
| Suma plătită de asigurător | 29.000 lei | 39.000 lei |
| Ce mai are proprietarul | rămășițele, de valorificat | doar despăgubirea |
La CASCO pot apărea și alte rețineri, de exemplu ratele de primă rămase neachitate pe perioada asigurată. La RCA, despăgubirea vine de la asigurătorul celui vinovat și nu include franșiză pentru păgubit.
Ce documente se cer la dosarul de daună totală?
La dosarul de daună totală se cer, de regulă, actele mașinii, documentele care descriu evenimentul și dovada dreptului de a primi despăgubirea. Lista exactă o comunică asigurătorul, însă elementele frecvente sunt:
- certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a vehiculului;
- toate cheile și telecomenzile primite la cumpărare;
- constatarea amiabilă sau documentul emis de poliție;
- fotografiile făcute la locul accidentului;
- dovada radierii vehiculului, atunci când contractul o cere;
- acordul băncii sau al societății de leasing, dacă mașina este finanțată.
Situația furtului are pași proprii, descriși în ghidul despre mașina furată sau actele furate.
Ce se poate face când suma oferită pare prea mică?
Când oferta de despăgubire pare sub valoarea de piață, proprietarul poate cere în scris modul de calcul și poate aduce propriile dovezi. Pașii obișnuiți sunt:
- Se cere raportul de evaluare, cu sursele folosite pentru valoarea reală.
- Se adună anunțuri pentru mașini comparabile ca model, an, motorizare și kilometraj.
- Se documentează dotările și reparațiile recente, cu facturi.
- Se depune o contestație scrisă, în termenul prevăzut de asigurător.
Greșelile frecvente la încheierea polițelor, care se văd abia la daună, sunt adunate în articolul despre erorile frecvente legate de asigurări. Pentru o situație concretă, cu sume mari în discuție, merită consultat un specialist în asigurări sau un avocat, care poate citi condițiile poliței în detaliu.
