Află mai multe despre respingerea implantului dentar

Tratamentul cu implanturi dentare este recunoscut ca fiind cea mai fiabilă metodă de restaurare a dinților. Această procedură implică inserarea unui implant în țesutul osos, care funcționează ca o rădăcină artificială pentru o coroană dentară sau proteze dentare. Tehnicile moderne de implantare au redus considerabil riscul de complicații asociate cu acest tratament.

Chiar și riscul de respingere a unui implant dentar, o preocupare majoră pentru mulți pacienți, este extrem de redus, afectând doar aproximativ 1% dintre cei tratați. Cauzele posibile ale eșecului pot fi diverse și pot include factori precum o igienă orală necorespunzătoare, infecții postoperatorii sau probleme legate de calitatea țesutului osos. Cu toate acestea, cu o evaluare și o pregătire adecvată preoperatorie, precum și o îngrijire corespunzătoare postoperatorie, șansele de succes ale tratamentului cu implanturi dentare sunt extrem de mari.

Timpul de integrare și respingerea implanturilor

În timpul procesului de implantare, un corp străin este inserat în țesutul osos al maxilarului. Această procedură poate fi realizată în una sau mai multe etape, însă indiferent de metoda aleasă, rezultatul final poate fi evaluat doar după încheierea perioadei de osteointegrare, când implantul se integrează ferm în țesutul osos.

Osteointegrarea are loc în trei etape distincte:

1. În prima etapă (în primele 3-4 săptămâni), în jurul implantului se formează țesut osos cu o structură spongioasă și densitate redusă. În acest moment, este important să evitați aplicarea unei presiuni mari pe coroană.
2. În următoarele 14-18 săptămâni, țesutul spongios este înlocuit progresiv cu țesut lamelar, care umple toate golurile dintre implant și osul maxilarului.
3. Ultima etapă poate dura până la 1,5 ani. În acest interval, implantul dentar fuzionează complet cu osul și devine ferm ancorat în țesuturile adiacente.

Conform statisticilor, procesul de integrare a implanturilor dentare are loc în primele 5-6 luni. În această perioadă, riscurile de respingere sunt cele mai mari. Cu toate acestea, durata exactă în care un implant dentar poate fi expus riscului de eșec variază în funcție de factori individuali, iar complicațiile pot apărea chiar și după câțiva ani, sub influența unor factori provocatori.

Când poate apărea respingerea implantului dentar?

Respingerea unui implant dentar poate să apară în diferite etape și în diverse circumstanțe:

1. Imediat. Această situație poate să apară în primele zile după implantare din diverse motive, cum ar fi structura poroasă a țesutului osos, erorile în procedura medicului implantolog sau o încărcare prematură a implantului cu o coroană.
2. Într-un stadiu amânat. Respingerea implantului poate să apară între 30 și 50 de zile de la instalarea acestuia. Aici, complicațiile pot fi atribuite greșelilor chirurgului în timpul procedurii sau apariției unui proces inflamator.
3. Într-un stadiu tardiv. În unele cazuri, respingerea implantului poate să apară în primii 1,5 ani sau chiar mai târziu. Acest lucru poate fi cauzat de igiena orală precară, traumatisme, fumat și alți factori negativi care afectează integritatea implantului.

Cum este respins un implant dentar?

Un implant dentar poate fi respins în diferite moduri, iar semnele că acest lucru se întâmplă pot varia în funcție de momentul în care începe procesul patologic. Simptomele respingerii implantului pot fi prezente sub formă de manifestări severe sau pot lipsi cu desăvârșire. În mare măsură, simptomele depind de cauzele complicațiilor.

Dat fiind că implantarea implică inserarea unui corp străin în țesut, în primele săptămâni după procedură, pacientul poate resimți umflături, dureri, sângerări și, uneori, febră. Dacă aceste simptome sunt moderate și se ameliorează în mod gradual în prima săptămână, nu ar trebui să vă faceți griji.

Semne care indică posibilul eșec al implantului dentar includ:

• Sângerare abundentă de la gingii în zona implantului;
• Gingii inflamate;
• Durere intensă și constantă;
• Creșterea temperaturii corpului peste 38 de grade Celsius;
• Scurgeri purulente din gingii;
• Halenă neplăcută;
• Mobilitatea implantului.

Pentru a interveni prompt și a preveni eventualele complicații, este recomandat să acordați o atenție specială stării dinților în primele trei luni după intervenție și să inspectați cavitatea bucală zilnic pentru a detecta eventuale semne patologice. Chiar și simptomele minore ar trebui să fie motive pentru o vizită urgentă la dentist.

De ce poate eșua un implant dentar?

Cele mai frecvente cauze ale eșecului tratamentului cu implanturi sunt considerate a fi operație prost efectuată, infectarea țesuturilor prin instrumentar, nerespectarea recomandărilor medicului cu privire la sarcina pe dinte și igiena bucală.

Alți factori provocatori includ:

• proces inflamator și infecțios însoțit de degenerarea țesutului osos (periimplantită);
• reacție alergică la materialul utilizat pentru realizarea structurii;
• boli imunitare, diabet zaharat, hipertensiune arterială și cancer;
• nepotrivirea țesutului osos cu cerințele de implantare;
• implant de proastă calitate (preț implant dentar mic).

Pentru a reduce riscul de respingere a implantului dentar, este necesar să se efectueze mai întâi o examinare a întregului corp, diagnosticarea sistemului dentar și să se vindece toate bolile dentare existente. Pacienților cu tulburări complexe ale sistemului imunitar nu li se recomandă tratamentul cu implanturi dentare.

Un implant dentar este respins – ce e de făcut?

Dacă apare o respingere a implantului dentar, este esențial să acționați prompt și să consultați imediat un medic stomatolog. Deși capacitățile medicinei moderne sunt aproape perfecte, riscul respingerii implantului nu poate fi complet eliminat. Medicii stomatologi recomandă vizitarea unui specialist după implantare cel puțin o dată pe lună pentru a monitoriza procesul de osteointegrare.

Dacă apar semne de respingere a implantului, este important să solicitați ajutor medical cât mai curând posibil. Cu măsurile corecte luate în timp util, situația poate fi corectată, cu excepția cazului în care există factori provocatori care nu pot fi eliminați.

Asistența profesională include examinarea locului de implantare, diagnosticarea cu raze X pentru a evalua starea țesuturilor, identificarea cauzelor respingerii și stabilirea unui plan de tratament suplimentar.

Respingerea implantului indică întotdeauna prezența unor procese patologice în țesuturi. Este crucial să se determine cauza subiacentă. Dacă pacientul suferă de boli cronice sau dezvoltă o reacție alergică individuală, poate fi necesară găsirea unei alternative pentru restaurarea dentară.